opulent - explicat in DEX

opulent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

opulent (Dicționar de neologisme, 1986)
OPULÉNT, -Ă adj. (Liv.) Îmbelșugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus].

opulent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPULÉNT, -Ă adj. îmbelșugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus)

opulent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*opulént, -ă adj. (lat. opulentus, d. ops, pl. opes, avere, bogăție, de unde vine *co-opia, copia, abundanță [!], și copiosus, copios). Bogat, sumptuos, magnific: palat opulent. Adv. Cu opulență.

opulent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte

opulent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opulent a. foarte avut sau puternic.