opunția (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÚNȚIA s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, cărnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de formă ovală, cu spini așezați în smocuri, cu flori mari, albe, roșii sau galbene. (
Opuntia); plantă care face parte din acest gen. [
Pr.:
-ți -a] – Din
lat.,
fr. opuntia.