opri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPRÍ, opresc, vb. IV.
1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦
Refl. A conteni, a înceta, a stagna.
2. Intranz. și
refl. A sta pe loc;
p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦
Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊
Expr. A opri calea (cuiva) sau
a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦
Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦
Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta.
3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc.
4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista.
5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦
Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [
Imper. sg. și: (
reg.)
opreá] – Din
sl. oprĕti.opri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oprí (oprésc, oprít), vb. –
1. A reține, a para. –
2. A reține, a conține, a supune, a constrînge. –
3. A interzice. –
4. A invita, a găzdui. –
5. A deduce, a conchide. –
6. A închide, a pune în închisoare. –
7. (
Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe.
Sl. opreti (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229),
cf. ceh. opreti „a susține” și
opor. –
Der. opreală, s. f. (oprire, popas; încetare, sfîrșit; închisoare);
opreliște, s. f. (
înv., oprire, detenție;
înv., prohibiție);
oprea, interj. (stai, oprește-te!);
oprelnic, adj. (represiv);
opritor, adj. (
înv., protector, susținător);
opritoare, s. f. (piedică, obstacol);
opritură, s. f. (interdicție; pădure în care e oprită tăierea copacilor).
opri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oprí (a ~) (o-pri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. oprésc, imperf. 3
sg. opreá; conj. prez. 3
să opreáscăoprì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oprì v.
1. a împiedeca din mers, din curs:
a opri o pendulă, un râu; 2. a reține:
i-a oprit leafa; 3. a nu lăsa:
l´a oprit de a pleca; 4. a interzice:
legea oprește aceasta; 5. a intercepta:
a opri scrisorile; 6. a înceta de umblat, de vorbit sau de lucrat:
oprește-te; 7. a sta locului, a zăbovi:
s’a oprit trei zile în oraș. [Slav. OPRĬETI, a sprijini].