opresiv - explicat in DEX

opresiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif.

opresiv (Dicționar de neologisme, 1986)
OPRESÍV, -Ă adj. Care oprimă; asupritor, împilator. [< fr. oppressif].

opresiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPRESÍV, -Ă adj. oprimat. (< fr. oppressif)

opresiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*opresív, -ă adj. (d. lat. oppressum, opprimere și suf. -iv). Care tinde (care servește) la opresiune: mijloace opresive.

opresiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve

opresiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opresiv a. ce tinde, ce servă a oprima: sistemă opresivă.