opresor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din
fr. oppresseur.opresor (Dicționar de neologisme, 1986)OPRESÓR, -OÁRE asj. Asupritor. //
s.m. și f. Cel care oprimă. [Cf. fr.
oppresseur].
opresor (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care oprimă; asupritor. (< fr.
oppresseur)
opresor (Dicționaru limbii românești, 1939)*opresór, -oáre adj. și s. (lat.
op-préssor, -óris). Care oprimă, asupritor:
politică asupritoare, asupritoriĭ poporuluĭ.opresor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opresór (o-pre-) adj. m.,
s. m.,
pl. opresóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. opresoáre