oprima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPRIMÁ, oprím, vb. I.
Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din
fr. opprimer.oprima (Dicționar de neologisme, 1986)OPRIMÁ vb. I. tr. A asupri; a împila. [P.i.
oprím. / < fr.
opprimer, it.
opprimere].
oprima (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPRIMÁ vb. tr. a asupri; a împila. (< fr.
opprimer, lat.
opprimere)
oprima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oprimá (a ~) (o-pri-) vb.,
ind. prez. 3
oprímăoprimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oprimà v. a apăsa prin violență, prin abuz de autoritate.