oprimant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. (Rar) Care oprimă. – Din
fr. opprimant.oprimant (Dicționar de neologisme, 1986)OPRIMÁNT, -Ă adj. (
Liv.) Apăsător. [Cf. fr.
opprimant].
oprimant (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPRIMÁNT, -Ă adj. care oprimă; apăsător; opresiv. (< fr.
opprimant)
oprimant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*oprimánt adj. m.,
pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte