opresiune - explicat in DEX

opresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresiune sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.

opresiune (Dicționar de neologisme, 1986)
OPRESIÚNE s.f. Asuprire, împilare, oprimare. [Pron. -si-u-. / cf. fr. oppression, lat. oppresio].

opresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio)

opresiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*opresiúne f. (lat. op-préssio, -ónis. V. presiune). Acțiunea de a oprima, asuprire: opresiunea unuĭ popor. Acțiunea de a apesa [!] pintr´un [!] sentiment de neliniște, de sufocare: simțeam o opresiune la pept [!]. V. năplăĭală.

opresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni

opresiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opresiune f. acțiunea de a oprima și starea celui oprimat: opresiunea poporului.