opoziționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție.
2. Opus
2, contrar. [
Pr.:
-ți-o-] –
Opozițiune +
suf. -ist.opoziționist (Dicționar de neologisme, 1986)OPOZIȚIONÍST, -Ă adj. 1. Opus, contrar.
2. Care face politică de opoziție. [Pron.
-ți-o-. / et. incertă].
opoziționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPOZIȚIONÍST, -Ă adj. 1. opus, contrar. 2. care face politică de opoziție. (< opoziție + -/on/ist)
opoziționist (Dicționaru limbii românești, 1939)*opoziționíst, -ă s. și adj. (d.
opozițiune). Care face parte din opozițiune:
un opoziționist, ziar opoziționist.opoziționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opoziționíst (-ți-o-) adj. m.,
pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste