opozițional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊
Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [
Pr.:
-ți-o-] –
Opozițiune +
suf. -al.opozițional (Dicționar de neologisme, 1986)OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. De opoziție. ♦
Propoziție opozițională (și
s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
oppositionnel, engl.
oppositional].
opozițional (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr.
oppositionnel, engl.
oppositional)
opozițional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opoziționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále