oportun - explicat in DEX

oportun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

oportun (Dicționar de neologisme, 1986)
OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].

oportun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus)

oportun (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oportún, -ă adj. (lat. op-portúnus. V. im-portun). Care vine cînd trebuĭe, la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun.

oportun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne

oportun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oportun a. care e la timpul și la locul său.