oportunism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri diferite. – Din
rus. opportunizm, fr. opportunisme.oportunism (Dicționar de neologisme, 1986)OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului.
2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr.
opportunisme, rus.
opportunizm].
oportunism (Marele dicționar de neologisme, 2000)OPORTUNÍSM s. n. 1. curent ideologic-politic (în mișcarea muncitorească) care promova ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare. 2. lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2). (< fr.
opportunisme, rus.
opportunizm)
oportunism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oportunísm s. n.oportunism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oportunism n. conduită politică ce se conformează cu împrejurările.