oportunist - explicat in DEX

oportunist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.

oportunist (Dicționar de neologisme, 1986)
OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].

oportunist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPORTUNÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)

oportunist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oportuníst, -ă s. și adj. (d. oportun). Partizan al oportunizmuluĭ [!].

oportunist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste

oportunist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oportunist m. partizan al oportunismului.