ontogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare individuală a organismelor vegetale și animale, care cuprinde toate transformările organismului de la stadiul de embrion până la sfârșitul existenței lui; ontogenie. – Din
fr. ontogénèse.ontogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)ONTOGENÉZĂ s.f. Ontogenie. [< fr.
ontogenèse, cf. gr.
on – ființă,
genesis – generație].
ontogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONTOGENÉZĂ s. f. 1. proces de dezvoltare individuală a organismelor vii din stadiul embrionar până la încheierea ciclului vital. ◊ ramură a biologiei care studiază această dezvoltare; ontogenie. 2. (psih.) proces de formare a persoanei, de dezvoltare a psihicului, a conștiinței individuale. (< fr.
ontogenèse)
ontogeneză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ONTOGENÉZĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. on, ontos „ființă, existență” +
genesis „naștere”)
s. f. (
BIOL.) Serie de transformări pe care le suferă un organism animal sau vegetal, din momentul concepției (fecundației), trecând prin perioada dezvoltării embrionare, până la realizarea formei sale definitive. Aceste etape reproduc, în esență, pe cele ale
filogenezei. Sin. ontogenie.ontogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ontogenéză s. f.,
g.-d. art. ontogenézei