onorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONORÁT, -Ă, onorați, -te, adj. stimat, respectat. –
V. onora.onorat (Dicționaru limbii românești, 1939)*onorát, -ă adj. (lat.
honoratus). Stimat, considerat, respectat:
un suveran onorat de supușiĭ luĭ. Titlu de politeță dat cuĭva (dar nu ironic ca
onorabil une-orĭ, ci foarte serios):
onorate domnule!onorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)onorat a. cinstit, stimat.