onomatopoetic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ONOMATOPOÉTIC, -Ă,onomatopoetici, -ce, adj. (Înv.) Onomatopeic. – Din germ. onomatopoetisch.
onomatopoetic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) onomatopoétic (înv.) adj. m., pl. onomatopoétici; f. onomatopoétică, pl. onomatopoétice