onomasiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONOMASIOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune. [
Pr.:
-si-o-] – Din
germ. Onomasiologie.onomasiologie (Dicționar de neologisme, 1986)ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și conținutului lor. [Pron.
-si-o-, gen.
-iei. / < germ.
Onomasiologie, cf. gr.
onoma – nume,
logos – studiu].
onomasiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONOMASIOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază evoluția semnificației și a formei cuvintelor. (< fr.
onomasiologie, germ.
Onomasiologie)
onomasiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onomasiologíe (-si-o-) s. f.,
art. onomasiología, g.-d. onomasiologíi, art. onomasiologíei