onomasiologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONOMASIOLÓGIC, -Ă, onomasiologici, -ce, adj. Care se referă la onomasiologie, privitor la onomasiologie. [
Pr.:
-si-o-] – Din
onomasiologie.onomasiologic (Dicționar de neologisme, 1986)ONOMASIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la onomasiologie. [Pron.
-si-o-. / cf. germ.
onomasiologisch].
onomasiologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onomasiológic (-si-o-) adj. m.,
pl. onomasiológici; f. onomasiológică, pl. onomasiológice