onduleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULÉU, onduleuri, s. n. (
Fam.) Ondulație a părului. – Din
fr. ondulé.onduleu (Dicționar de neologisme, 1986)ONDULÉU s.n. Ondulație (
2). [Pron.
-leu. / cf. fr.
ondulé].
onduleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONDULÉU s. n. ondulație a părului. (< fr.
ondulé)
onduleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onduléu s. n.,
art. onduléul; pl. onduléuri