ondulatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din
it. ondulatorio.ondulatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron.
-riu. / cf. fr.
ondulatoire, it.
ondulatorio].
ondulatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr.
ondulatoire, it.
ondulatorio)
ondulatoriu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ONDULATÓRIU, -IE (‹
fr.,
it.)
adj. Referitor la unde (
ex. teoria
o. a luminii), care se propagă sub formă de unde. ◊
Mecanică o. = teorie fizică emisă de
L. Broglie, în 1924, având un rol important în fizica nucleară și astrofizică.
V. și
teoria cuantică.ondulatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ondulatóriu [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. ondulatórie (-ri-e); pl. m. și
f. ondulatórii