ondulor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULÓR, onduloare, s. n. Aparat care servește la obținerea curentului continuu din curent alternativ. – Din
fr. onduleur.ondulor (Dicționar de neologisme, 1986)ONDULÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține un curent alternativ dintr-un curent continuu. [Cf. fr.
onduleur].
ondulor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ondulór s. n.,
pl. onduloáre