ondulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULATÓR1, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din
fr. ondulateur.ondulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [
Var.:
ondulătór, -oáre adj.] –
Ondula +
suf. -tor.ondulator (Dicționar de neologisme, 1986)ONDULATÓR s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr.
ondulateur].
ondulator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONDULATÓR, -OÁRE I.
adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr.
ondulateur)
ondulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ondulatór s. n.,
pl. ondulatoáre