omograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOGRÁF, -Ă, omografi, -e, adj.,
s. n. (Cuvânt) care se scrie la fel cu alt cuvânt, dar diferă de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic. – Din
fr. homographe.omograf (Dicționar de neologisme, 1986)OMOGRÁF, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) care se scrie la fel cu un alt cuvânt, dar diferă din punct de vedere fonetic. [Var.
homograf, -ă adj. / < fr.
homographe, cf. gr.
homos – asemănător,
graphein – a scrie].
omograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOGRÁF, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care se scrie la fel cu altul. (< fr.
homographe)
omograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omográf1 (-mo-graf) adj. m.,
pl. omográfi; f. omográfă, pl. omográfeomograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omográf2 (-mo-graf) s. n.,
pl. omográfe