omogenizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOGENIZÁRE, omogenizări, s. f. Acțiunea de
a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen pentru a se obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenității lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. [
Var.:
omogeneizáre s. f.] –
V. omogeniza.omogenizare (Dicționar de neologisme, 1986)OMOGENIZÁRE s.f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. ♦ Tratament termic care se aplică oțelurilor pentru a se obține difuziunea în toată masa a părticelelor de altă compoziție. ♦ Concordanța, unitatea sonorității vocilor într-un cor. [Var.
omogeneizare s.f. / <
omogeniza].
omogenizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOGENIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplică anumitor aliaje pentru a se obține omogenitate fizică, chimică și structurală a materialului. 3. concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. (< omogeniza)
omogenizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omogenizáre s. f.,
g.-d. art. omogenizắrii; pl. omogenizắri