omogeniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I.
Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate;
p. ext. a egaliza, a uniformiza. [
Var.:
omogeneizá vb. I] –
Omogen +
suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.omogeniza (Dicționar de neologisme, 1986)OMOGENIZÁ vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var.
omogeneiza vb. I. / cf. fr.
homogénéiser].
omogeniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOGENIZÁ vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr.
homogénéiser)
omogeniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omogenizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
omogenizeáză