omografic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMOGRÁFIC, -Ă, omografici, -ce, adj. Referitor la omografie, de omograf. – Din
fr. homographique.omografic (Dicționar de neologisme, 1986)OMOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la omografie. [< fr.
homographique].
omografic (Marele dicționar de neologisme, 2000)OMOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la omografie. ♦ (mat.) transformare ~ă = omografie (2). (< fr.
homographique)
omografic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OMOGRÁFIC, -Ă (‹
fr. {i})
adj. (
MAT.)
Transformare o. = corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe (mai puțin un punct) care poate fi exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi. Se mai numește și
transformare biliniară sau
Möbius.