ohmic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓHMIC, -Ă, ohmici, -ce, adj. Referitor la rezistența circuitelor electrice fără reactanțe inductive. [
Pr.:
ómic] – Din
fr. ohmique.ohmic (Dicționar de neologisme, 1986)ÓHMIC, -Ă adj. Referitor la ohm, exprimat în ohmi. [Pron.
o-mic. / < fr.
ohmique].
ohmic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)óhmic [
oh pron. o]
adj. m.,
pl. óhmici; f. óhmică, pl. óhmice