ohm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OHM, ohmi, s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [
Pr.:
om] – Din
fr. ohm.ohm (Dicționar de neologisme, 1986)OHM s.m. (
Fiz.) Unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența pe care o opune un conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron.
om. / < fr.
ohm, cf.
Ohm – fizician german].
ohm (Marele dicționar de neologisme, 2000)OHM OM/ s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența unui conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. (< fr.
ohm)
ohm (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OHM [o:m],
Georg Simon (1789-1854), fizician german.
Prof. univ. la Nürnberg, și München. Cercetări de electricitate, optică și acustică. A studiat (din 1826) trecerea curentului electric prin conductori, stabilind o lege (1827) conform căreia intensitatea acestuia este direct proporțională cu tensiunea aplicată la capetele conductorului și invers proporțională cu rezistența lui (
legea lui O.). În domeniul acusticii, a dovedit că senzația de auz a urechii omenești nu depinde de diferența de fază a undelor sonore.
ohm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ohm [
pron. om]
s. m.,
pl. ohmi; simb. W