ohavnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OHÁVNIC, -Ă adj. v. ohabnic.ohavnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ohavnic a. perpetuu, inalienabil:
moșie ohavnică. ║ m. pl. od. numele micilor agricultori între moșneni și clăcași:
țărani ohavnici. [Din slav. OHABITI, a opri: lit. moșie oprită de a se înstrăina].