oficia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFICIÁ, oficiez, vb. I.
Tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [
Pr.:
-ci-a] – Din
fr. officier.