oficiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFICIÉRE, oficieri, s. f. Acțiunea de
a oficia și rezultatul ei; celebrare. [
Pr.:
-ci-e-] –
V. oficia.oficiere (Dicționar de neologisme, 1986)OFICIÉRE s.f. Acțiunea de a oficia și rezultatul ei; slujire, îndeplinire a unei solemnități. [Pron.
-ci-e-. / <
oficia].
oficiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!oficiére (-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. oficiérii; pl. oficiérioficiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OFICIERE, oficieri, s. f. Acțiunea de
a oficia și rezultatul ei; celebrare. [
Pr.:
-ci-e-] —
V. oficia.