oficină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFICÍNĂ, oficine, s. f. (
Livr.) Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări, etc. ♦
Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din
lat. officina, fr. officine.oficină (Dicționar de neologisme, 1986)OFICÍNĂ s.f. (
Liv.)
1. Laborator (la o farmacie, la o instituție etc.).
2. Loc unde se uneltește ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr.
officine, lat.
officina, germ.
Offizin].
oficină (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituție). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr.
officine, lat.
officina)
ofĭcină (Dicționaru limbii românești, 1939)*ofĭcínă f., pl.
e (lat.
officina. V.
uzină). Laboratoriŭ de farmacie saŭ de alte lucrărĭ științifice.
Fig. Loc în care se uneltește ceva:
oficinele preseĭ jidăneștĭ.oficină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oficínă s. f.,
g.-d. art. oficínei; pl. oficíneoficină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oficină f.
1. laboratoriu de farmacist;
2. fig. locul unde se prepară ceva misterios.
oficină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OFICÍNĂ, oficine, s. f. Ansamblu de încăperi dintr-o farmacie unde se depozitează și se prepară medicamentele (după rețetă); laborator farmaceutic, ♦
Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. —
Din lat. officina, fr. officine.