octogon - explicat in DEX

octogon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCTOGÓN, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. Adj. Octogonal. – Din fr. octogone.

octogon (Dicționar de neologisme, 1986)
OCTOGÓN s.n. Poligon cu opt laturi. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. octogone, cf. lat. octogonos, gr. oktogonos].

octogon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCTOGÓN s. n. poligon cu opt laturi. (< fr. octogone)

octogon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*octogón, V. octagon.

octogon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
octogón¹ (înv.) adj. m., pl. octogóni; f. octogónă, pl. octogóne

octogon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
octogón² s. n., pl. octogoáne

octogon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
octogon n. Geom. poligon cu opt laturi. ║ a. cu opt fețe: o sală octogonă formează acest local BOL.

octogon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCTOGÓN, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. (Înv.) Adj. Octogonal. — Din fr. octogone.