octoih - explicat in DEX

octoih (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCTOÍH, octoihuri, s. n. Carte bisericească destinată cultului ortodox în care sunt cuprinse cântările din fiecare zi a săptămânii (cântate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cântările cuprinse în această carte. [Acc. și: octóih. – Var.: ohtoíc s. n.] – Din sl. octoihŭ.

octoih (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
octoíh (octoíhuri), s. n. – Culegere de imnuri care conține cîntece scrise în cele opt tonuri ale muzicii orientale. Mgr. ỏϰτώηχος, parțial prin intermediul sl. oktoiku, cf. Vasmer, Gr., 104.

octoih (Dicționaru limbii românești, 1939)
octoíh, oht-, oft- și -íc n., pl. urĭ (ngr. okto- și ohtothos, d. októ, ohtó, opt, și thos, vgr. ethos, sunet, ecoŭ). Colecțiunea cîntărilor bisericeștĭ (de sfîntu Damaschin) pe opt glasurĭ (melodiĭ). Se cîntă cîte un glas pe săptămînă. Fig. Litanie, discurs prea lung. V. osmoglasnic, anghilest.

octoih (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OCTOÍH (‹ sl.; {s} octo- + gr. ihos „răsunet, glas”) s. n. Carte liturgică de cult ortodox care cuprinde un ciclu de cântări pentru fiecare zi a săptămânii, după cele opt glasuri (moduri), repetat timp de opt săptămâni și reluat apoi de la început. A fost alcătuit în sec. 8 de Ioan Damaschinul. Cel mai vechi o., copiat pe teritoriul românesc, în slavonă, este „Octoihul de la Caransebeș”, probabil din sec. 13. Prima traducere românească a o. s-a făcut în Transilvania (sfârșitul sec. 16-începutul sec. 17).

octoih (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
octoíh s. n., pl. octoíhuri

octoih (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
octoih n. 1. colecțiunea cântărilor bisericești de sfântul Damaschin după opt glasuri: cântă din octoih glasul al optulea AL.; 2. fig. litanie: iar ai început octoihul ăsta ? AL. [De origină slavo-greacă: lit. cele opt melodii].

octoih (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCTOÍH, octoihuri, s. n. Principala carte de cântări a cultului vechi ortodox, organizând prin prisma celor opt moduri bizantine slujbele care au loc într-o săptămână; fiecare dintre cântările cuprinse în această carte. [Acc. și: octóih. — Var.: ohtoíc s. n.] — Din sl. oktoihŭ.