ocolitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *ocolitór adj. m., pl. ocolitóri; f. sg. și pl. ocolitoáre
ocolitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCOLITÓR, -OÁRE,ocolitori, -oare,adj. Care ocolește. — Ocoli + suf. -tor.