ocop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ocóp (-puri), s. n. – Tranșee.
Pol. okop (Tiktin).
Sec. XVIII,
înv.ocop (Dicționaru limbii românești, 1939)ocóp n., pl.
urĭ (pol.
okop, rus.
okóp, sîrb.
opkop, d. vsl.
kopati, a săpa. V.
copcă 2, copie 1, scopesc; căpăluĭesc).
Vechĭ. Retranșament, tranșeĭe [!].