obtuzitate - explicat in DEX

obtuzitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.

obtuzitate (Dicționar de neologisme, 1986)
OBTUZITÁTE s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità].

obtuzitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBTUZITÁTE s. f. însușirea celui obtuz (2); lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie (< obtuz + -itate)

obtuzitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obtuzitáte s. f., g.-d. art. obtuzitắții; pl. obtuzitắți

obtuzitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. — Obtuz + suf. -itate.