obtuziune - explicat in DEX

obtuziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.

obtuziune (Dicționar de neologisme, 1986)
OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion].

obtuziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obtuziúne (rar) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. obtuziúnii; pl. obtuziúni

obtuziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] — Din fr. obtusion.