obtuz - explicat in DEX

obtuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (În sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. – Din fr. obtus.

obtuz (Dicționar de neologisme, 1986)
OBTÚZ, -Ă adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 grade. 2. (Fig.) Prost, redus, îngust (la minte). [Cf. fr. obtus, lat. obtusus].

obtuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBTÚZ, -Ă adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90º. 2. (fig.; despre oameni) prost, redus, îngust (la minte). (< fr. obtus, lat. obtusus)

obtuz (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obtúz, -ă adj. (lat. ob-tusus, part. d. ob-túndere, a toci. V. con-tuziune). Tocit, rătunzit [!] (Rar). Geom. Unghĭ obtuz, maĭ mare de cît [!] un unghĭ drept. Fig. Tocit, greoĭ, grosolan: minte obtuză.

obtuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obtúz adj. m., pl. obtúzi; f. obtúză, pl. obtúze

obtuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obtuz a. 1. tocit; 2. fig. lipsit de delicateță: odorat obtuz; 3. puțin pătrunzător: spirit obtuz; 4. Geom. se zice de un unghiu mai mare decât cel drept.

obtuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (În sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. — Din fr. obtus.