oarecică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OARECÍCĂ s. f. (Reg.) Un lucru oarecare. – Oarece + suf. -ică.
oarecică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oarecícă (reg.) s. f. (în expr. a spune o ~)
oarecică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OARECÍCĂ s. f. (Reg.) Un lucru oarecare. — Oarece + suf. -ică.