oarece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OARECÉ pron. nehot. (
Înv. și
reg.) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. –
Oare +
ce.oarece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*oáre ce adv. + pr.
( ~ vrea?)oarece (Dicționaru limbii românești, 1939)oare-cé pron indefinit n.
Vechĭ. Ceva. Adv. Cît-va, puțin:
hărățindu-se oare-ce, aŭ dat dos (Let. 2, 221).
oarece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!oarecé (ceva) (
pop.)
adj. pr. invar.,
pr. invar.oarece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OARECÉ pron. nehot.,
adj. pron. nehot. (
Pop.)
l. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape.
2. Adj. pron. nehot. Ceva, oareceva; oareșice. ♦ (Adverbial) Puțin, câtva. —
Oare +
ce.