oareceva(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OARECEVÁ pron. nehot. (Înv. și reg.) Ceva, oarece. – Oare + ceva.
oareceva(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *oáre céva adv. + pr. ( ~ de aici l-ar interesa?)
oareceva(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oarecevá (ceva) (înv., reg.) pr. invar.
oareceva(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OARECEVÁ pron. nehot. (Înv. și reg.) Ceva, oarece. — Oare + ceva.