oarecine - explicat in DEX

oarecine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OARECÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.

oarecine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*oáre cíne adv. + pr. ( ~ știe?)

oarecine (Dicționaru limbii românești, 1939)
oare-cíne, pron. indefinit uzitat fără subst. Vechĭ. Cineva, orĭ-care ar fi, oare-care: a venit oare-cine, un oare-cine.

oarecine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oarecíne (cineva) (înv., reg.) pr., g.-d. oarecúi

oarecine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OARECÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. — Oare + cine.