normalitate (Dicționar de neologisme, 1986)NORMALITÁTE s.f. Stare normală. ♦ (
Chim.) Concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. [Cf. fr.
normalité].
normalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale. (< fr.
normalité)
normalitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NORMALITÁTE (‹
normal)
s. f. (
PSIH.) Stare a unei persoane care se poate aprecia prin raportarea simultană atât la o performanță medie, cât și la absența manifestărilor patologice.
N. are limite largi, de o parte și de alta a mediei, ceea ce fundamentează acceptarea diferențelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt condiționate în același timp de cultura, vârsta, sexul cărora le aparține individul evaluat.