normal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊
Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe.
Linie normală (și substantivat,
f.) =
a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact;
b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦
Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).
2. Care este conform cu o normă (
1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.
3. (
Înv.; în sintagma)
Școală normală (și substantivat,
f.) = școală pedagogică. – Din
fr. normal, lat. normalis, it. normale.normal (Dicționar de neologisme, 1986)NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. ♦ (
Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).
2. Conform unor norme, unor reguli; regulat.
3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [Cf. lat.
normalis, fr.
normal, it.
normale].
normal (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMÁL, -Ă I.
adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr.
normal. lat. normalis, it.
normale)
normal (Dicționaru limbii românești, 1939)* normál, -ă adj. (lat.
normalis. V.
anormal). Conform normeĭ, regular, obișnuit:
sănătatea e starea normală a omuluĭ. Școală normală, școală destinată să formeze institutorĭ și profesorĭ. S.f.
Geom. Linie verticală saŭ verticală:
toate corpurile cad urmînd normala. Adv. În mod normal:
a se dezvolta normal.normal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normál adj. m.,
pl. normáli; f. normálă, pl. normálenormal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)normal a. care servă de regulă:
sănătatea e starea normală a omului; școala normală, menită a forma învățători.