normalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMALIZÁRE, normalizări, s. f. Acțiunea de
a (se) normaliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oțel cu scopul de a obține o structură normală cu granulație fină. –
V. normaliza.normalizare (Dicționar de neologisme, 1986)NORMALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oțel spre a obține o structură normală cu granulație fină. [<
normaliza].
normalizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) normaliza. 2. tratament termic aplicat pieselor de oțel spre a obține o structură normală, cu granulație fină. (< normaliza)
normalizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NORMALIZÁRE (‹
normaliza)
s. f. 1. Acțiunea de a (se) normaliza și rezultatul ei.
2. (
EC.) Elaborarea și aplicarea în cadrul unei unități economice a unor prescripții tehnice interne (norme interne) cu privire la calitate, la tipuri și la dimensiuni (obligatorii numai în cadrul unității respective).
3. (
METAL.) Tratament termic aplicat pieselor de oțel cu scopul de a obține o structură de granulație fină, prin încălzire și răcire lentă în aer.
normalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normalizáre s. f.,
g.-d. art. normalizắrii; pl. normalizắri