normand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMÁND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Irlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la
sg.) persoană care făcea parte din aceste neamuri sau populații.
2. Locuitor al Normandiei.
3. Adj. Care aparține normanzilor (
1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din
fr. normand.normand (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Normandia. ◊ (s. n.) dialect dintr-un grup de dialecte din nordul Franței, vorbit în Normandia. (< fr.
normand)
normand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normánd adj. m.,
s. m.,
pl. normánzi; adj. f.,
s. f. normándă, pl. normánde