normalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și
f. Elev al unei școli normale. –
Normal +
suf. -ist.normalist (Dicționar de neologisme, 1986)NORMALÍST, -Ă s.m. și f. Elev al unei școli normale; normalian. [Cf. it.
normalista]
normalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NORMALÍST, -Ă s. m. f. elev al unei școli normale. (< normal + -ist)
normalist (Dicționaru limbii românești, 1939)* normalíst, -ă s. Elev, elevă a uneĭ școale normale.
normalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)normalíst (
înv.)
s. m.,
pl. normalíștinormalist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)normalist m. elev al unei școale normale.