nimicnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A nimici, ◊
Fig. A înlătura, a spulbera. –
Nimic +
suf. -nici.nimicnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimicnicí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1 sg și 3
pl. nimicnicésc, imperf. 3
sg. nimicniceá; conj. prez. 3
să nimicniceáscănimicnicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimicnicì v. a nimici:
orice mărire, nimicnicită piere GR. AL.