nimicnicire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. –
V. nimicnici.nimicnicire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimicnicíre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicírinimicnicire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimicnicire f. exterminare:
nimicnicirea dușmanilor BĂLC.